Cancer orofaringian

Ce reprezintă cancerul cavității orale și cancerul orofaringian?

Cancerul de cavitate orală sau pur și simplu cancerul oral, este cancerul care începe în gură (de asemenea, numita cavitatea orală). Cancerul orofaringian începe în orofaringe, care este partea gâtului chiar din partea postero-inferioara a gurii. Pentru a înțelege aceste tipuri de cancer, ajută să cunoști părțile anatomice ale gurii și ale gâtului.

Cavitatea bucală (gura) și orofaringele (gâtul)

Cavitatea orală cuprinde buzele, mucoasa interiorului buzelor și a obrajilor (mucoasa bucală), dinții, gingiile, două treimi din față ale limbii, podeaua gurii, adica porțiunea sublinguală si acoperișul osos al gurii (palatul dur). Zona din spatele măselei de minte (denumit trigon retromolar) poate fi inclus ca o parte a cavității bucale deși este adesea considerat parte din orofaringe.

Orofaringele este partea gâtului chiar din spatele gurii. Acesta începe unde cavitatea bucală se oprește și include baza limbii (treimea din spate a limbii), palatul moale (partea din spatele cerului gurii), amigdalele, partea și peretele din spate al gatului.

Cavitatea orală și orofaringele te ajută să respiri, să vorbești, să mânanci, să mesteci și să înghiți. Glandele salivare minore în întreaga cavitate bucală și orofaringele produc saliva, care menține gura umeda și te poate ajuta să digeri alimentele.

Diferitele părți ale cavității bucale și orofaringelui sunt formate din mai multe tipuri de celule. Diferite tipuri de cancer se pot dezvolta de la fiecare tip de celulă. Diferențele sunt importante deoarece ele pot influența tratamentul și prognoza unei persoane.

Cancerele pot începe, de asemenea, în alte părți ale gâtului dar aceste tipuri de cancer nu sunt discutate în acest articol.

Cancerele de nazofaringe (partea gâtului din spatele nasului și deasupra orofaringelui) sunt discutate în documentul Societății Americane de Cancer nazofaringian.

Tumorile și excrescențele în cavitatea orală și orofaringe

Multe tipuri de tumori (creșteri celulare anormale) se pot dezvolta în cavitatea orală și în orofaringe. Acestea se încadrează în trei categorii generale:

• Excrescentele benigne sau non-canceroase, care nu invadează alte țesuturi și nu se răspândesc în alte părți ale corpului.
• Creșteri inofensive care se pot dezvolta mai târziu în cancer. Acestea sunt cunoscute ca afecțiuni pre-canceroase.
• Tumorile canceroase care se pot dezvolta in tesuturile inconjuratoare si se raspandesc în alte părți ale corpului.

Tumori benigne (necanceroase)

Multe tipuri de tumori benigne și boli tumorale pot începe în gură sau gât:

• Granulomul eozinofilic;

• Fibromul;

• Tumora cu celule granulare;

• Keratoacantomul;

• Leiomiomul;

• Osteocondromul;

• Lipomul;

• Schwanommul;

• Neurofibromul;

• Papilloma;

• Condiloma acuminatum;

• Xantomul verucos;

• Granulomul piogenic;

• Rabdomiomul;

• Tumorile odontogene (tumori care încep în țesuturile de formare a dinților).

Aceste tumori necanceroase pornesc de la diferite tipuri de celule și au o varietate de cauze. Unele dintre ele pot cauza probleme dar ele nu sunt predispuse de a pune viața în pericol. Tratamentul uzual pentru aceste tipuri de tumori este intervenția chirurgicală pentru a le elimina complet, deoarece acestea au o probabilitate mica de recidivă (revenire).

Leucoplazia și eritroplachia (eventuale condiții pre-canceroase)

Leucoplazia și eritroplachia sunt termeni utilizați pentru a descrie anumite tipuri de țesut anormal care poate fi văzut în gură sau gât. 

Leucoplazia este o pată albă sau gri.

Eritroplachia este o zonă plană sau ușor ridicată, roșiatică, care de multe ori sângerează ușor dacă este zgâriată.

Eritroleucoplachia este o pată cu zone albe și roșii.

Medicul dentist sau igienist dentar poate fi prima persoană care vede aceste zone albe sau roșii. Acestea pot fi un cancer, pot fi o pre-condiție canceroasă numita displazie sau ar putea fi o condiție relativ inofensivă.

Displazia este clasificată ca ușoară, moderată sau severă, în funcție de cât de anormal arată țesutul la microscop. Cunoscând gradul de displazie, ajută să precizam cât de probabil este să progreseze la cancer sau să dispară de la sine sau dupa tratament. De exemplu, displazia severă este mult mai probabil să devină un cancer, în timp ce displazia ușoara este mult mai probabil să dispară complet, chiar fără tratament.

Cele mai frecvente cauze ale leucoplaziei și eritroplachiei sunt fumatul și tutunul de mestecat. Protezele slab montate care freaca limba sau interiorul obrajilor pot provoca, de asemenea, aceste modificari. Dar, uneori, poate să nu existe niciun motiv evident. Displazia va dispărea în cele mai multe cazuri dacă cauza este eliminată.

O biopsie este singura modalitate de a ști cu certitudine dacă o suprafață de leucoplazie sau eritroplachie conține celule displazice (pre-canceroase) sau celulele canceroase. Pentru o biopsie, un eșantion de țesut din zona anormală este îndepărtat și vazut apoi sub microscop. Dar alte teste pot fi folosite în primul rând pentru a ajuta la determinarea diagnosticului de cancer (prin urmare, vom avea nevoie de o biopsie) sau pentru a alege cea mai bună zonă pentru o probă bioptică.

Cele mai multe cazuri de leucoplazie nu se dezvoltă în cancer. Dar unele leucoplazii sunt fie canceroase când sunt găsite la început sau au schimbari pre-canceroase, care pot progresa în cele din urmă la cancer dacă nu sunt tratate în mod corespunzător.